Distrugerea compulsivă a totului în Donkey Kong Bananza l-a transformat într-un PowerWash Simulator

Nu am început Donkey Kong Bananza cu vreun fel de scop de completare totală. Mi-am imaginat că îl voi juca exact cum am jucat Super Mario Odyssey: găsind cât mai multe banane de care aveam nevoie pentru a trece la nivelul următor, sau poate câteva în plus dacă simțeam că e momentul potrivit, și făcând o plimbare relaxată până la final, spunându-mi că într-o zi mă voi întoarce să pun lucrurile la punct.

Acel plan s-a schimbat destul de repede. În Lagoon Layer - primul nivel complet din Donkey Kong Bananza - există o piscină cu apă cu un traseu de aur care duce într-un tunel la fund. Donkey Kong nu poate să se scufunde sub apă, dar știind că trebuie să existe o modalitate de a ajunge la fund, am început să sap în jurul piscinei pentru a încerca să găsesc o cale de a goli apa.

Aceasta nu este soluția; se pare că există o rampă de lansare în stratul de dedesubt care te împinge sus în piscină. Dar să vezi piscina complet descoperită și curățată de resturi a declanșat ceva în mintea mea.

Instinctele mele de a folosi jetul de apă au intrat în acțiune, și acum nu trebuie doar să găsesc fiecare banană și fosilă din joc, ci trebuie să elimin fiecare piatră murdară din întreaga lume.

Spălarea sub presiune a grijilor tale

PowerWash Simulator este unul dintre acele jocuri despre care ai crede că ar avea un interes de nișă, dar se dovedește că are de fapt o atracție foarte largă. Sunt sigur că nu toată lumea înțelege bucuria de a pulveriza murdăria și molozul de pe un camion de taco, dar cei care o înțeleg nu se pot sătura de asta, inclusiv eu.

Curățarea și lustruirea unei mașini sau a unei clădiri are un farmec aproape primordial. Este ușor de înțeles plăcerea de a transforma un sedan murdar, acoperit de noroi, într-unul strălucitor ca nou, dar este mai mult decât atât. Bucuria care provine din lovirea cu o carte groasă a unei părți laterale largi a unui hambar este complet diferită de satisfacția de a elimina ultimele urme de murdărie rămase blocate în canelurile unui capac de roată.

Fiecare etapă a unui job în PowerWash Simulator este satisfăcătoare, dar niciuna mai mult decât momentul în care jobul este în sfârșit terminat. Aceasta este o realizare pură, distilată, și este unul dintre cele mai bune sentimente care există.

Sunt destul de conștient de mine însumi încât să știu că spălarea virtuală sub presiune activează și nevroza. Nu o voi numi OCD, deoarece este o afecțiune foarte serioasă pe care oamenii o folosesc prea des cu ușurință, dar cu siguranță există ceva compulsiv în modul în care interacționez cu PowerWashing Simulator.

Nu e doar satisfăcător să cureți ceva până devine 100% impecabil, trebuie să continui să curăț până e perfect. Odată ce încep, nu mă simt bine până când treaba nu e terminată. Nu mă așteptam ca lumea destructibilă din Donkey Kong Bananza să-mi ofere un sentiment atât de similar, dar chiar îl oferă.

Curățarea lumii subterane, câte o piatră pe rând

Majoritatea oamenilor care joacă Bananza probabil o vor experimenta ca pe un mare teren de joacă destructibil, și îmi imaginez că aceasta este experiența pe care Nintendo a intenționat-o. Odată ce am descoperit că există o fundație solidă pe care se construiește întreaga zonă destructibilă, nu am mai putut să o văd ca pe un sandbox. Pentru mine, fiecare strat este o frumoasă mașină sport acoperită de noroi și nămol, și nu mă voi opri până când fiecare colț al Lumii Subterane nu va fi complet curățat.

Aceasta este o sarcină care consumă mult timp. Există câteva lucruri care o fac mai ușoară, cum ar fi upgrade-ul care îți permite să spargi obiectele cu mai puține lovituri, dar adevărata strategie pentru a pulveriza eficient întreaga lume este să profiți de Kong Bananza. Când ești în această formă super puternică, poți distruge complet solul, ștergând peisajul în câteva secunde.

De obicei vei săpa destul aur pentru a reintra în Kong Bananza imediat ce se termină, astfel încât să poți continua cât timp ai nevoie. Ca bonus, vei descoperi nenumărate cufere cu comori care vor adăuga toate bananele și fosilele pe hartă, dar dacă distrugi întreaga lume, oricum nu vor fi prea greu de găsit.

Există unele limitări. Nu totul este distrugibil, și chiar și unele lucruri care sunt vor regenera dacă sunt menite să facă parte dintr-un puzzle (de obicei, acestea sunt pereți mobili care trebuie distruși cu bombe).

Dacă pot să-l fac să cedeze, Doamne ajută-mă, o voi face. Nu mă voi opri, nu pot să mă opresc, până când treaba nu e gata, chiar dacă asta înseamnă că am rămas blocat în primul strat timp de ore întregi. Într-o zi voi putea să privesc înapoi la toată munca mea grea și să rad de mândrie pentru ceea ce am realizat. Sau, această sarcină lipsită de sens îmi va consuma întreaga viață, prietenii și familia mă vor părăsi, și în final nu voi avea nimic de arătat decât o lume odinioară frumoasă, curățată de la început de propria mea trufie.

Oricum, treaba trebuie făcută. Cineva trebuie să câștige această Bananenergy.